Ochiul uman reuşeşte să se acomodeze cu cele mai variate condiţii de lumină şi să transmită o imagine corectă. Acomodarea este aproape instantanee. Camerele, în schimb, au dificultăţi atunci când trec brusc de la iluminare naturală la iluminare de interior sau, mai rău, atunci când în cadru apar iluminări de mai multe temperaturi de culoare.

Temperatura de culoare se măsoară în grade Kelvin şi se determină experimental prin aducerea la incandescenţă a unui corp perfect negru până la lumina albă. Valorile scăzute de temperatură de culoare indică o tentă roşiatică a culorilor, iar valorile ridicate indică o nuanţă de albastru sau de verde.

În fotografie, filtrele pentru balansul culorii sunt montate pe obiectiv, pentru a ajusta culorile şi pentru a elimina nuanţele diferitelor tipuri de iluminare. În cazul camerelor digitale, aceasta se face prin ajustarea numită balans de alb (white balance), pentru a se înregistra corect albul. Reglarea se realizează prin ajustarea luminozităţilor relative de roşu, verde şi albastru, pentru ca cel mai luminos obiect din imagine să apară alb. Acest reglaj asigură că toate celelalte culori din cadru sunt redate corect. Balansul de alb se poate regla automat, prin alegerea unor valori presetate (Indoor, Outdoor, Automatic), dar cea mai bună soluţie este reglarea balansului de alb prin focalizarea pe o suprafaţă albă şi apăsarea pe butonul de balans de alb, până la fixarea corectă a valorii de alb.